Suprasaturați de informații și totuși necunoscători

Situația este aceasta: trăim într-un timp în care găsim informații de tot felul oriunde și oricând.
Google are o bază de date cu peste 8 miliarde de website-uri și în fiecare zi se înregistrează sute de milioane de căutări.
Fără să ne dăm seama, rapiditatea informațiilor și mai ales cantitatea care vine înspre noi zilnic începe să ne împovăreze.
Mecanicitatea de a citi în fiecare zi știrile cu impresia că dacă citești, te informezi, te apasă. Știu că vrei să știi mereu ce se întâmplă în lume, unii spun ”așa e normal, trebuie să știi”. De-acord, dar ai capacitatea de a selecta și de a nu băga în tine tot ce citești?

Dă-ți pauză din când în când și mai privește și frunzele cum cad toamna iar dacă ești avid de citit, citește o poezie, un citat, o carte care pune în tine lucruri care să te ajute cu adevărat, care să te inspire, să te ajute să mergi mai sus, să te dezvolți.
Acceptă că așa cum stomacul tău nu poate procesa kilograme de mâncare deodată, nici creierul tău nu poate acumula zeci de metri de cuvinte. Fii atent la câți decibeli îți supui urechile și la ce perimetru îți lași ochii să perceapă imaginile!
Așa cum într-o viață nu putem asculta absolut toată muzica compusă de la începutul ei până astăzi, nici să știm totul de pe lumea asta nu avem cum, oricând am călători, citi, auzi, cunoaște oameni.
E imposibil! Alege ce pui în tine, verifică ce ți se spune și află ce ți se potrivește.

Îmi vine în minte un citat pe care l-am citit acum mult timp (cred ca este spus de Nietzsche, nu se încadrează în preferații mei, însă sunt de acord cu câteva lucruri spuse de el, cum ar fi acesta): ”Ca să înțelegi viața, trebuie să te descotorosești de povara cunoașterii exagerate.”

Și acum vin și spun: ”Dacă vrei să excelezi în comunicare dezvață-te de obiceiuri eronate și învață obiceiuri utile.”
Și prin a învăța, mă refer la a înțelege. E în regulă să știi mai puțin! Evoluezi când din puținul pe care îl știi, poți face artă, iar ca sa poți face artă trebuie să înțelegi cu adevărat.

De-aceea am scris toată polologhia asta, să te aduc aici și să îți reamintesc că esența vieții umane este comunicarea.
Avem două urechi ca să ascultăm mai mult decât să vorbim, avem o gură ca să putem exprima ce avem în mintea și inima noastră, avem doi ochi pentru a fi atenți la tot ce ne înconjoară, avem pielea pentru a-l simți pe omul de lângă noi… și tot așa… avem mult…
Când nu știi să comunici, pierzi. Pierzi relații, job-uri, parteneriate, prietenii.
Eu nu vreau să pierzi, vreau să câștigi!
Acesta este scopul invitației mele.

Nu mai amâna. E timpul să ne cunoaștem.
https://cursdictie.ro/comunicare/

Te pup!